De ce este importantă implicarea părinţilor în viaţa şcolii?
Motivele care justifică implicarea părinţilor în viaţa şcolii sunt numeroase; printre cele mai importante se află următarele:
Deoarece acesta este un drept şi o responsabilitate fundamentale.
Implicarea părinţilor în educaţia copiilor lor reprezintă un drept recunoscut, atât la nivel naţional cât şi internaţional.
Părinţii nu au doar dreptul de a participa în mod autonom şi responsabil la viaţa şcolii în care învaţă copiii lor, ci au chiar datoria de a o face, după propriile posibilităţi şi competenţe.
Dreptul de participare implică obligaţii juridice din partea instituţiilor şcolare, astfel încât dacă nu le permit părinţilor să şi-l exercite, acestea încalcă un drept fundamental, recunoscut de către majoritatea constituţiilor naţionale.
Deoarece prin acest drept poate fi îmbunătăţită calitatea educaţiei.
Numeroase lucrări de cercetare pun în evidenţă accentul pe influenţa incontestabilă pe care acest drept o are asupra învăţării şi a dezvoltării complete a elevilor.
Calitata învăţării decurge din activitatea în comun, în mod şi coordonat, a tuturor agenţilor care formează comunitatea educativă. Anumite probleme apar în momentul în care unii dintre aceşti actorii nu se implică suficient, deoarece cu cât gradul de implicare presupune manifestarea unor deficienţe, cu atât mai important va deveni efortul asumat de către celelalte părţi implicate, pentru a se ajunge la nivelul de calitate a educaţiei dorit.
De aceea este important ca părinţii să cunoască toate mecanismele şi măsurile adoptate la nivelul sistemului educativ pentru a face efectivă participarea familiilor la educaţia copiilor lor.
Deoarece toţi părinţii doresc tot ceea ce este mai bun pentru copiii lor, cum ar fi:
Prosperitatea personală şi generală care să le permită să crească şi să se dezvolte plenar, căpătând autonomie, într-un mediu liber şi responsabil
Pentru ca această dorinţă să poată deveni realitate la toate nivelele vieţii şcolii, administraţiile sectorului educativ trebuie să garanteze şcolii posibilitatea de exercitare a autonomiei pedagogice, organizatorice şi de gestiune. Cum s-ar putea realiza acest lucru? Prin echiparea şcolilor cu sisteme de evaluare, de urmărire şi de control al punerii în funcţiune a condiţiilor necesare pentru ca instituţia şcolară să poată îndeplini obiectivele pe care societatea i le cere: o educaţie de calitate pentru toţi, cu respectarea condiţiilor de echitate şi de egalitate de şanse.
Autonomia instituţiilor şcolare, exercitată datorită organismelor democratice de participare, garantează părinţilor posibilitatea de a decide tipul de educaţie pe care doresc să o ofere copiilor lor, tipul de organizare a timpului şcolar, în conformitate cu: nevoile lor, modalitatea de grupare a elevilor, modul de viaţă în comun, crearea unor spaţii şi servicii care să fie convenabile etc.
Activităţi care se adresează organizaţiilor sau asociaţiilor de părinţi
După lectura textului de mai sus, vă propunem un ansamblu de activităţi care să permită reflecţia în grup.
Activitatea 1. Forum
Obiectiv: Reflecţia critică asupra motivelor care justifică implicarea mamelor şi a taţilor în viaţa şcolilor.
Durată: Datorită caracterului spontan specific acestei tehnici, durata activităţii este determinată de dinamica discuţiilor dintre participanţi.
Dinamica şi derularea activităţii:
În momentul în care participanţii s-au adunat, coordonatorul-moderator prezintă subiectul şi lansează câteva întrebări pentru a stimula discuţia. Odată inventariate toate ideile noi şi pertinente în raport cu obiectul dezbaterii, se va realiza o sinteză a opiniilor exprimate.
Rolul coordonatorului: Coordonatorul prezintă motivele pentru care a fost ales subiectul, dă cuvântul în ordinea solicitărilor, nu intervine în dezbatere pentru a-şi expune propriile opinii, cu excepţia momentului iniţial, declanşator pentru începerea sesiunii, elaborează concluziile la care grupul a ajuns pe parcursul interacţiunilor în grup.
Recomandări:
După terminarea activităţii, în timpul exerciţiului final de elaborarea a sintezei, ar putea fi utilă sublinierea anumitor idei centrale apărute pe parcursul discuţiilor. De asemenea, li s-ar putea propune părinţilor să realizeze o listă cu toate motivele care ar justifica implicarea lor activă în cadrul şcolii lor.
Activitatea 2. Ateliere pentru dezvoltarea colaborării dintre părinţi şi profesori (familie-şcoală)
* Activitatea a fost eleborată şi aplicată de către Asociaţia naţională a părinţilor SOS (« Skole Og Samfund») din Danemarca şi a fost pusă la dispoziţia tuturor asociaţiilor de părinţi din reţeaua EPA (Association européenne des parents d'élèves).
Introducere: Colaborarea familie-şcoală poate fi considerată corectă atunci când profesorii şi părinţii lucrează împreună, într-un spirit de respect al diferenţelor, pentru atingerea unor obiective comune, fixate în prealabil, într-un spirit deschis, de egalitate, deschidere, încredere, respect şi responsabilitate
Colaborarea asigură dialogul participanţilor în legătură cu:
- Colaborarea asigură dialogul participanţilor în legătură cu:
- Atitudinea copiilor
- Cooperarea familie-şcoală
- Aşteptările pe care le are fiecare de la ceilalţi
Obiective:
- Stimularea părinţilor să participe la dezbatere pe tema educaţiei elevilor, pentru a-şi spune părerea, a asculta, a învăţa
- Oferirea de suport pentru a permite conştientizarea a ceea ce fiecare poate face pentru celălalt
- Stabilirea unei colaborări, evitându-se să se formuleze răspunsuri definitive sau să se desemneze câştigători sau perdanţi
Derularea activităţilor:
Se recomandă ca această activitate să se desfăşoare la începutul anului şcolar, cu participarea părinţilor clasei respective – profitându-se de prima întâlnire a părinţilor care are loc la şcoală. Nu li se cere o pregătire prealabilă. Durata totală a acestei activităţi este de aproximativ 40 de minute.
1) Care sunt cunoştinţele şi competenţele pe care ar trebui să le aibă un tânăr de 16 ani?” În acest sens, este pusă la dispoziţie o listă cu 40 de cunoştinţe şi capacităţi, ca suport pentru reflecţia în grup (v. Anexa).
2) Distribuirea unei fişe de lucru pentru părinţi, la întâlnire, prin constituirea unor grupuri de lucru de 5 sau 6 persoane care să-şi numească un reprezentant.
3) Li se cere membrilor fiecărui grup să discute între ei şi să împartă lista primită în trei categorii:
- Cunoştinţele şi competenţele pe care ar trebui să le aibă un tânăr de 16 ani
- Cunoştinţele şi competenţele indispensabile
- Cunoştinţele şi competenţele care nu sunt absolut necesare.
Moderatorul scrie la tablă rezultatele obţinute de fiecare grup.
4) I se cere fiecărui grup să comunice care sunt cunoştinţele şi competenţele pe care le consideră indispensabile pentru formarea tinerilor. Li se cere să indice şi care este persoana cea mai capabilă să-i ajute pe copii să le dobândească:
- părinţii
- şcoala
- Moderatorul scrie la tablă răspunsurile fiecărui grup.
5) Li se cere părinţilor să selecteze 5 cunoştinţe şi capacităţi pe care le consideră a fi cele mai impoatante pentru copiii lor.
În mod normal, cele 5 competenţe şi capacităţi considerate a fi printre cele mai importante apar în coloana corespunzătoare pentru ”responsabilităţile care revin fiecărei părţi implicate”, ceea ce are un efect foarte puternic asupra părinţilor.
