Vă cunoaşteţi drepturile privind participarea la viaţa şcolii pe parcursul învăţământului obligatoriu ?

Drepturile părinţilor care fac posibilă o participare de calitate într-o unitate şcolară sunt în număr de patru. În funcţie de caracteristicile lor, acestea au fost grupate în două categorii: drepturile individuale ale părinţilor (care includ dreptul la informare, de a alege instituţia de învăţământ şi dreptul la contestaţie); drepturile colective ale părinţilor (dreptul la participare).

Drepturile individuale ale părinţilor.

Adaptarea informaţiilor reflectă nivelul de angajament politic al autorităţilor, în sensul realizării unei educaţii inclusive care să ţină seama de nevoile specifice ale unei populaţii de imigranţi şi de  cele ale apartenenţei la o minoritate etnică, religioasă sau lingvistică.  Acest drept exprimă voinţa explicită de a integra drepturile şi responsabilităţile părinţilor.

Părinţii ar trebui să dispună de informaţii clare, cel puţin, cu privire  la următoarele cinci aspecte:

a. criteriile de admitere în învăţământul obligatoriu

b. organizarea sistemului şcolar

c. proiectul educativ al instituţiei şcolare

d. organizarea şi funcţionarea instituţiei şcolare

e. sistemul de evaluare utilizat în instituţia şcolară.

Pentru ca această alegere să fie posibilă, este necesar să existe o ofertă de programe educative foarte diversificată, precum şi suficiente măsuri financiare, astfel încât părinţii să  aibă într-adevăr posibilitatea de a alege şi alte şcoli decât cele ale administraţiei publice. Nu a fost utilizată în această cercetare termenul de unitate şcolară privată pentru a se evita conotaţiile ideologice. S-a preferat terminologia din Pactului drepturilor economice, sociale şi culturale (Pacte des droits économiques, sociaux et culturels).

Astfel, dreptul de a face contestaţie va fi considerat un drept de calitate, în măsura în care deciziile administrative vor putea fi contestate. (Acesta poate fi exercitat, de exemplu, în situaţia refuzului de a înscriere un copil la o anume şcoală, pentru contestarea unor măsuri disciplinare, pentru contestarea notelor obţinute de elevi, sau a unor măsuri care împiedică sau fac dificil dreptul părinţilor la participare atunci când se  iau anumite decizii.).

Este, de asemenea, interesant de ştiut dacă instanţa cea mai apropiată la care părinţii pot face contestaţie, impune un termen limită pentru luarea deciziilor sale. De exemplu, dacă un părinte face recurs împotriva respingerii cererii de înscriere a copilului său într-o anume instituţie şcolară şi primeşte răspunsul la mijlocul anului şcolar, în acest caz, deşi există, mecanismul de acţiune este ineficient

La fel se întâmplă şi dacă nu se comunică o decizie motivată în cazul în care recursul a fost respins. În orice caz, nu este suficient ca aceste căi de recurs să existe, ci este necesar şi ca aceste instituţii să-şi justifice decizia luată în intervalul de timp prevăzut.
 

Părinţii ar trebui să poată lua decizii la toate nivelurile pentru ca aceste organisme să fie cu adevărat democratice şi eficiente. Aceste niveluri sunt, în general, în număr de trei: central, regional şi al instituţiei şcolare. În unele ţări (cum ar fi, de exemplu, Elveţia şi Belgia), există doar două niveluri: regional şi al instituţiei şcolare. Acest mod de funcţionare corespunde faptului că regiunile - cantoane sau comunităţile, după caz, - au puteri depline la nivelul învăţământului obligatoriu.

În toate situaţiile, dreptul la participarea efectivă a părinţilor în educaţie presupune existenţa unei anumite autonomii pedagogice, organizatorice, precum şi al posibilităţii de a face contestaţie la nivel instituţiei şcolare. De asemenea, trebuie să se asigure o reprezentare adecvată a părinţilor în organismele de conducere ale comunităţii şcolare.

În cele din urmă, autorităţile trebuie să promoveze participarea la toate nivelurile:

- Făcând tot ce e necesar pentru a afla opinia părinţilor în mod regulat 

- Realizând formări pentru părinţi, care să le permită acestora să înţeleagă sistemul de învăţământ, să urmărească nevoile copiilor şi să le focalizeze mai bine, precum şi să participe la luarea deciziilor.

Durata estimată: O sesiune de două ore  poate fi suficientă pentru acest exerciţiu.

Când poate fi programată activitatea?: Pentru aprofundare, este recomandat să fie citite documentele justificative cuprinse în modul, precum şi vizionarea unor materiale video disponibile.

Dinamica şi desfăşurarea activităţii:

Grupele de părinţi sunt repartizate în 4 echipe de lucru (care au, aproximativ 4-6 membrii, dintre care un coordonator). Fiecare echipă analizează şi discută sensul şi implicaţiile educative ale dreptului pe care lucrează. 

Echipa 1: Dreptul la informare

Echipa 2: Dreptul de a alege

Echipa 3: Dreptul la contestaţie

Echipa 4: Dreptul de  a face parte din diverse organisme sau asociaţii de părinţi

Unul dintre membrii fiecărei grupe noteză diversele idei ale echipei sale,  încercând să găsească relaţiile dintre acestea şi anumite aspecte ale vieţii şcolare.

Odată ce această etapă a activităţii s-a încheiat (durată de 30 de minute, lucru în echipă), coordonatorul solicită grupului să realizeze un rezumat al ideilor şi să le ordoneze crescător, în funcţie de importanţa care li s-a acordat în cadrul discuţiilor de grup. În încheiere, rezultatele activităţii sunt prezentate şi discutate cu toţi participanţii.

Rolul coordonatorului: Coordonează şi monitorizează activităţile care se desfăşoară la nivelul fiecărei grupe în scopul formulării concluziilor finale. Urmăreşte încadrarea în timpul de lucru disponibil şi se asigură că intensitatea unei dezbateri nu deranjează alte echipe

Recomandări:

Poate fi interesant şi valoros pentru toţi participanţii să-şi noteze definiţiile, comentariile sau ideile cele mai pertinente, care reies pe parcursul etapei de punere în comun a ideile lor.