Ce presupune abordarea educaţiei din perspectiva drepturilor omului?
Concepte:
Abordarea bazată pe drepturile omului este fundamentată prin ansamblul de drepturi recunoscute pentru toţi şi care se regăsesc în diferitele documente internaţionale ale Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), precum şi ale altor organizaţii internaţionale, şi prinurmătoarele principii:
universalitate şi inalienabilitate, indivizibilitate, interdependenţă, egalitate şi nediscriminare, participare şi integrare, formare, responsabilitate şi respectarea legislaţiei
Această abordare urmăreşte conştientizarea guvernelor şi a instituţiilor faţă de obligaţia acestora de a garanta respectarea, protejarea şi promovarea drepturilor omului. De asemenea, se are în vedere şi sprijinirea şi formarea persoanelor astfel încât acestea să înţeleagă care le sunt drepturile şi cum pot să se bucure de ele.
Abordarea bazată pe drepturi atrage după sine şi o schimbare a perspectivei în ceea ce priveşte elaborarea politicilor publice - inclusiv ale celor din domeniul educaţiei - care constă în trecerea de la o abordare bazată pe nevoi sau pe prestarea de servicii, la aceea de recunoaştere a drepturilor persoanelor. Abordarea bazată pe drepturi încurajează autorităţile să îşi îndeplinească obligaţiile juridice concrete.
Obietive:
Abordarea bazată pe drepturile omului vizează dreptul de proprietate, pe de o parte, şi responsabilitatea, pe de altă parte. Aceasta se referă la efortul necesar pentru:
a) raportarea modului în care sunt puse în aplicare politicile publice, care se referă la titularii de drepturi - oricare persoană – cât şi la titularii de obligaţii corespunzătoare – toate autorităţile publice;
b) îmbunătăţirea nivelului de cunoaştere pe care titularii o au despre propriile drepturi, astfel încât să fie capabili să le valorifice;
c) îmbunătăţirea nivelului de cunoaştere pe care autorităţile o au despre propriile responsabilităţi, astfel încât acestea să-şi poată îndeplini cât bine obligaţiile care le revin.
Mijloace:
Abordarea bazată pe drepturile persoanelor recurge la o serie de mijloace prin care să se asigure realizarea obiectivelor stabilite:
a) elaborarea de legi, proceduri şi mecanisme, cu scopul de a asigura aplicarea drepturilor omului;
b) utilizarea unor instrumente, cum ar fi parametrii de referinţă sau indicatorii care, adaptate la diferite contexte, ar permite măsurarea progresului efectuat şi ameliorarea rezultatelor. Indicatorii drepturilor omului constituie:
«informaţii concrete care atrag atenţia asupra unui eveniment, a unei activităţi sau a unui rezultat care pot fi puse în legătură cu regulile sau normele referitoare la drepturile omului. Aceşti indicatori reflectă preocupările şi principiile referitoare al drepturile omului şi pot fi utilizaţi pentru a evalua şi monitoriza promovarea şi respectarea acestor drepturi» (Haut Commissariat des Nations Unies aux Droits de l’Homme - Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului, 2008).
Care este contribuţia politicilor publice la abordarea bazată pe drepturile omului?
Această abordare oferă o valoare adăugată semnificativă politicilor educative, deoarece drepturile omului promovează democraţia, progresul şi coeziunea socială, şi reprezintă fundamentul soluţionării paşnice a conflictelor. În plus, educaţia joacă un rol primordial în aplicarea altor drepturi.
Dreptul la educaţie nu se susţine numai prin garantarea accesului universal la educaţie. În fapt, educaţia din perspectiva drepturilor omului fundamentează o abordare globală, înţelegând prin aceasta: accesul la educaţie, calitatea învăţământului (bazat pe valori şi principii ale drepturilor omului) şi a mediului propriu-zis în care educaţia se desfăşoară. Prin dreptul la educaţie se urmăreşte să se asigure tuturor copiilor o educaţie de calitate, care respectă şi promovează drepturile acestora la respectul de sine şi la dezvoltarea personală. (v. UNICEF / UNESCO, Une approche de l’éducation pour tous basée sur les droits de l’homme, 2008).
Primul demers pentru a îmbunătăţi rezultatele educaţiei constă în construirea unor sisteme de învăţământ integratoare, participative şi responsabile, care să reflecte în mod direct aşteptărilor părţilor interesate (părinţi şi elevi, profesori şi autorităţi publice).
În multe şcoli, neadaptarea la nevoile copiilor şi/sau ale familiilor acestora, lipsa de relevanţă a programelor de studiu şi calitatea slabă a învăţământului sunt factorii principali care afectează eficienţa învăţării, determinând creşterea abandonului şcolar.
Un bun program educativ trebuie să recunoască părinţii şi elevii ca fiind actorii principali ai educaţiei, nu doar beneficiarii pasivi ai serviciilor furnizate. De aceea, în contextul unei educaţii bazate pe drepturile omului, participarea tuturor actorilor comunităţii educaţionale şi a părinţilor, în mod special, la planificarea, execuţia, monitorizarea şi evaluarea sistemelor de învăţământ constituie un drept fundamental, un proces necesar şi un rezultat.
PDF)
Activităţi destinate organizaţiilor şi asociaţiilor de părinţi
Activitatea 1. Forum de discuţii
Obiectiv: Dezbatere pe tema rolului părinţilor din perspectiva drepturile omului
Această discuţie poate fi structurată ca un dialog deschis sau, plecând de la tehnica grupului nominal, se poate discuta despre rolul părinţilor în învăţământul obligatoriu din perspectiva drepturilor omului (minimum 30 de minute). La sfârşitul discuţiei, este necesar să se formuleze concluziile principale şi consecinţele aplicării lor în unitatea şcolară.
Dinamica şi desfăşurarea activităţii
Moderatorul prezintă tema şi pe fiecare persoană în parte, după care, timp de 10 minute, fiecare participant scrie pe o hârtie aspectele pe care le consideră pertinente pentru subiectul în discuţie. Ulterior, în grupuri de 5 până la 8 persoane, se pun în comun ideile scrise de fiecare. La sfârşitul acestei etape, se discută subiectele de interes pentru toţi. Acest schimb de idei poate dura aproximativ o ora. Apoi, fiecare persoană alege un număr determinat de idei (între 3 şi 5), care vor face din nou subiectul unor discuţii în comun pentru a vedea care sunt aspectele frecvent semnalate în cadrul temelor abordate.
Activitatea 2. Agenţii educativi
Obiectiv: Identificarea agenţilor comunităţii educaţionale şi a rolul pe care îl joacă în decursul diverselor etape ale activităţii educative: planificare, execuţie, monitorizare şi evaluare.
Metodă: Pentru această activitate, tabelul următor poate fi utilizat ca ghid:
După completarea acestui tabel, rezultatele obţinute pot fi analizate astfel încât să se identifice care sunt punctele tari şi punctele slabe, care ar trebui ameliorate. În prima coloană a tabelului, trebuie să fie identificaţi agenţii activi în viaţa instituţiei. Este necesar să se indice care sunt categoriile de persoane care participă activ la desfăşurarea activităţii educative. Ulterior, se va indica, in fiecare coloană, rolul acestora în cadrul fiecărei faze a procesului educativ.
Activitatea 3. Situaţia actuală şi situaţia dezirabilă
Obiectiv: Evaluarea situaţiei actuale şi situaţia dezirabilă în ceea ce priveşte participarea diferiţilor agenţi indicaţi în paragraful precedent.
Metoda: Pentru desfăşurarea acestei activităţi poate fi folosit tabelul de mai jos.
Acest tabel poate fi realizat luându-se ca punct de plecare rezultatele obţinute la exerciţiul precedent. Pentru fiecare dintre actorii identificaţi, ar trebui să se indice care este situaţia actuală din punctul de vedere al implicării părinţilor în educarea copiilor lor. Ulterior s-ar putea face o descriere a situaţiei dezirabile, prin formularea unor obiective care să fie realizate.